După o pauză cam lungă, ne-am reîntâlnit cu mare bucurie şi dor de teatru, într-un spectacol de zile mari, cu copii emoţionaţi şi fericiţi totodată, cu întâmplări vesele şi triste, în poveşti fabuloase, desprinse din fabulele pe care le cunoaştem toţi, dar nu ne săturăm să le savurăm iar şi iar.
Lupul şi mielul această mică pildă tristă, în interpretarea Rebecăi Coitu şi a lui Vlad Panţiru, ne-a făcut pe toţi atenţi la cât de uşor îşi găseşte un opresor justificări pentru comportamentul său, atunci când se află în faţa cuiva lipsit de forţă şi apărare. Cel puternic are mereu dreptate este morala tristă, la care ne dorim să nu ajungă niciodată copiii noştri. Să nu înceteze niciodată să creadă în puterea lor de a face ca binele să triumfe, indiferent cât de multe obstacole vor apărea.
Leul şi şoarecele, în care i-am putut urmări pe Rareş Belceanu (Leul), Katerina Bădău (Şoarecele), Teodora Pavăl, Sebastian Coitu şi Vlad Panţiru, ne aminteşte că pe prietenii adevăraţi trebuie să-i preţuim şi să-i recunoaştem şi-n straie simple. Uneori tindem să-i subapreciem pe cei modeşti, când, de fapt, inimile mărinimoase se ascund deseori chiar în aceste fiinţe .
Celebra Greierele şi furnica a fost aproape în întregime reinventată. Am avut trei furnici: Vera Sălbatecu, Teodora Tănase şi Petru Ganea, care i-au dat lecţii de canto greieraşului afon, interpretat de Denis Jalbă. Povestea micului greiere, lăsat să îngheţe de frig, a înmuiat inimile tuturor, fiecare ne-am dorit ca, măcar o dată, greierele să fie iertat de furnici şi primit în mica lor căsuţă.
Cât despre fabula din încheiere, Iepurele şi Broasca Ţestoasă, a fost de departe cea mai modernă variantă pe care o cunosc. Iepurele (Ariadna Hanganu) este un elev superficial, bun de gură dar foarte leneş, în timp ce Broasca Ţestoasă (Laura Ladan) este elevul care vorbeşte puţin, dar munceşte foarte mult şi are rezultate remarcabile. Avem mare noroc că Profesoara Bufniţă (Maria Sevastre) este foarte înţeleaptă, aşa cum toate profesorii ar trebui să fie şi, împreună cu Pisicuţa Secretară (Teodora Dodiu), îi dau Iepuraşului lecţia binemeritată.
Aseară a nins cu fulgi mari, iar noi toţi ne-am simţit, timp de o oră, ca sub o vrajă, prinşi sub un clopot de cristal, în care tot binele din lume se adunase în chipurile fericite ale copiilor. Deh, presupun că un pic de patetism e în fiecare, când se-apropie Crăciunul.
S-aveţi sărbători bogate, s-aveţi inimi curate şi daruri frumoase, să priviţi spre anul ce-a trecut cu multă mulţumire şi seninătate!